Aceste animale neîmblânzite

Recent am fost implicată în tot felul de discuţii, majoritatea aveau ca temă clsificările pe care voit sau nevoit, pe faţă sau pe ocoliş, le facem semenilor noştrii. Clasificări facute pe criterii de moralitate, superioritate intelectuală, maniere, linbaj, religie, sexualitate, etc. nu ştiu câte au fost inspitare ori benefice, nu ştiu cine a avut dreptate până la urmă (în concepţia mea, eu am dreptate, evident!). Singurul lucru bun de care sunt sigură e că m-au făcut să fiu mult mai atentă la lumea din jurul meu, la lucrurile pe care normal nu le băgam in seamă sau le treceam cu vederea. Nu ştiu ce s-a întâmplat cu toată pasivitatea de care dădeam dovadă dar cert e că nu mai pot tolera unele lucruri aşa cum făceam în trecut. Începe să mă exaspereze lipsa de respect si nesinţirea grosolană.

Mă întreb cum reacţionaţi voi când intraţi într-un magazin şi vânzătoarea vorbeşte la telefonul mobil. Eu mă gândesc că va închide, că-şi va ruga partenerul de discuţie să astepte, ceva de genu’ ăsta, măcar pentru 1 minut cât îi ia să mă servească. Mă întreb cum ar trebui să reacţionez când duduia se face că nu mă vede şi îşi continuă convorbirea liniştită, probabil pe idea că sunt doar un client şi că timpul ei e mult mai bine folosit dacă îşi continuă discuţia absolut fascinantă cu reprezentanta ei Avon. În fond, lumea se învârte în jurul ei iar noi, restul, suntem oameni deloc grăbiţi care pot tolera o discuţie de 5 minute. Poate crede că toată lumea are timp, ca ea, că nimeni nu mai merge la şcoală sau la lucru’ şi că bineînţeles, noi, muritorii de rand nu sesizăm mitocănia ei. Duduia uită deviza oricărui comerciant profesionist: ″Clientul nostru, stăpânul nostru.″ Duduia uită ca datorită mie şi altora ca mine, ea îşi ia nişte bănuţi cu care îşi plăteşte rimelul, solarul, factura la telefonul mobil. Dacă o rog să mă servească, se uită de parcă îmi face un favor, dacă o întreb cât costă, îmi face semn să tac pentru că nu aude în telefon. Dacă o bag în pizda măsii şi cer să vorbesc cu un superior, e foarte violentă verbal şi mă ia tare. Nu-mi rămâne decât să o privesc în stilul ″târfă, te desfiinţez!″ şi să-I spun că observ câteva neregularităţi în magazin şi că voi suna Protecţia Consunatorului. Ca să o conving, scot telefonul. Imediat devine toată un lapte şi o miere!

Mă întreb ce ar trebui să-I spun profului care la oră ne ţine lecţii despre egalitatea dintre femei şi bărbaţi, susţinând cu înverşunare că dacă noi, femeile, tot vrem drepturi egale, de ce nu ni le exercităm pe toate planurile, cum ar fi să boxăm cu bărbaţi. Să-I zic că e prost sau nesimţit? Să-I explic că nu poţi vorbi de egalitate între sexe când vine vorba de condiţia fizică şi că pe acest plan nu există grad de comparaţie de genul cine e superior? Să-I explic că din punctual ăsta de vedere nimeni nu e superior, ci diferit? Şi dacă inferior şi diferit sunt sinonime, eu mă împuşc! E ca şi cum ai spune că bărbatul e inferior femeii pentru că nu poate duce o sarcină (naştere). Sunt pur şi simplu diferenţe clare de natură biologică, atât chestiunea naşterii cât şi forţa fizică. Nimeni nu e superior pe acest plan. Când un bărbat va rămâne gravid, promit să fiu prima femeie care boxează cu un bărbat.

Mă întreb la ce le stătea capul ălora care îl blamează pe Maiorescu pentru teoriile lui. Mă refer la ăia care afirmă cu mândrie că România a evoluat, s-a dezvoltat şi a ajuns în rândul ţărilor occidentale datorită împrumuturilor de obiceiuri, tendinţe, idei. Maiorescu avea dreptate. Nu suntem pregătiţi să ″împrumutăm″ nimic de la civilizaţiile mai evaluate pentru că românul nu ştie decât să împrumute aspecte exterioare, ″forme fără fond″, ″coperte″ fără ″carte″. Noi nu suntem pregătiţi să asimilăm conţinutul, să înţelegem fenomenele. Pentru noi, totul se rezumă la aspect. Dovada clară e lipsa de bun simţ, de ipocrizie şi falsitate, lipsa puterii de a înţelege esenţalul. În adâncul nostrum, rămânem aceleaşi animale neîmblânzite şi nedresate; purtăm doar blănuri mai groase şi vânăm selectiv. Maniera în care o facem rămâne una grosolană. Dacă asta e evoluţie, prefer să rămân o involuată decât o falsificatoare. Măcar primitivitatea mea va fi veritabilă.